Curiozitate nebună
Pe bancile scolii in acesti ani, am intalnit pe cineva, un om deosebit, un om inteligent, un om care are in ochi un munte de blandete, profesoara mea preferata, care cu toate imperfectiunile, in inima mea o vad perfecta, omul care a stiut cel mai bine cum sa comunice cu un elev, m-a inteles mereu mai bine decât oricine fie legat de ora, sau nu. Uneori aveam impresia ca vorbesc cu un psiholog, a stiut bine sa imbine cele doua profesii. Au fost momente cand imi doream sa nu se mai termine orele cu ea, chiar daca poate nu intelegeam tot ce era legat de tema, dar prezenta dumneaei in clasa parca ma făcea sa ma simt mai bine, n-am sa uit niciodată simplitatea care o deosebea de alti profesori, pentru ca cel mai mult imi place la oameni simplitatea. Ce mult o sa-mi lipseasca din ochii mei, acei ochi blanzi cu care ma privea de fiecare data, si acel zambet care-i aparea pe fata cand ii spuneam \"Buna ziua\", ce mult o sa-mi lipseasca vocea care ma invatat atat de multe lucruri, ce mult o sa-mi lipseasca blandetea cu care imi vorbea. O iubesc enorm de mult, si mi-as dori ca intr-o zi sa pot preda cum doar dumneaei stie! Iar atunci cand voi primi intrebarea: \"cum este pentru tine o profesoara ideala, sau cine crezi ca e ?\" mi-as imagina si as spune doar doua cuvinte: \"Natalia Kelemen\"!
Ionela Popsha