Alex Szollo / Timișoara
Drumul cunoașterii este întotdeauna marcat de cel puțin un dascăl a cărui cultură și generozitate a spiritului te lasă cu gura căscată de admirație. În cazul meu, ca student, acest dascăl a fost domnul profesor Sorin Ciutacu, de la Universitatea de Vest din Timișoara. Am avut onoarea de-a studia alături de dânsul Limba Engleză Contemporană, dar și Instituții Europene. Țin minte și-acum cu mare drag prima întrebare pe care ne-a pus-o la primul curs, cel în care făceam cunoștință. Cu un accent britanic impecabil, ne-a întrebat câți dintre noi cred în Dumnezeu. Văzând un număr destul de mare de mâini ridicate, domnul profesor a zâmbit, bonom, și a rostit, calm, satisfăcut, de parcă ar fi descoperit taine de nepătruns: „Da, excelent!” Apoi, întrebând câți NU cred în Dumnezeu, și văzând mult mai puține mâini ridicate, a spus, la fel de calm, dar mai hotărât, mai ferm, parcă vrând să insufle curaj: „Să știți că aici nu vă taie nimeni capul pentru asumarea unor opinii diferite de ale majorității! Sunteți aici, suntem aici, ca să dezbatem calm, lucid, și argumentat temeinic, chestiuni esențiale pentru dezvoltarea oamenilor. Și cred cu fermitate că putem să facem lucrul ăsta ÎMPREUNĂ!” De la domnul Ciutacu am înțeles cât se poate de limpede că dialogul dintre culturi, mentalități, personalități diferite, nu este important, ci crucial, și că o cultură enciclopedică dublată de un spirit generos și dăruit celorlalți poate da roade foarte bune pentru minte și inimă! Mulțumesc din suflet, domnule profesor, pentru aceste lecții de mare, mare preț! Alex Szollo.