Szollo Alex / Timișoara
Istoria...materie cu greutate. Cred că mulți dintre voi, dragi cititori, știți ce-nseamnă creierii storși pentru a reține nume, ani, date care nu au legătură cu voi, ci cu strămoșii strămoșilor voștri, nu-i așa? Ei, bine, dați-mi voie să vă spun ce faină poate fi istoria când ai un prof care știe să ți-o apropie. Mă numesc Alex Szollo, sunt din Timișoara, am 30 de ani, și am avut cel mai tare prof de istorie pe care-l putea avea un licean în an terminal. Domnul Sorin Ionescu, de la Colegiul Național Bănățean, căci despre dânsul voi vorbi în cele ce urmează, e esența a ceea ce înseamnă un prof „cool”. Și știți de ce? Pentru că știe foarte clar: școala-i școală, distracția-i distracție! Dar, în același timp, știa să le și îmbine. La ore, seriozitate și studiu, fără discuție. Banchetul dintr-a douășpea, însă, ni l-a arătat în ipostaza de dansator entuziast și energic, ca să nu mai vorbim de repertoriul de poante ironice și cu mare haz, precum: „Ce s-a întâmplat, mă, când s-a semnat tratatul de la Luțk!(figuri consternate peste tot în jur). La care domnul Ionescu, zâmbind complice: „S-a-mbătat Petru cel Mare, mă, ce credeați?” Sau, la un moment dat, venind mai repede în pauză și surprinzând clasa audiind cu mare entuziasm piese muzicale balcanico-orientale de mare rafinament stilistic, ce aduc în discuție prosperitatea materială, numărul incomensurabil de dușmani și cantitatea industrială de valoare, domnul Ionescu a mustăcit: „Eiii, fir-ați ai naibii să fiți de-i mai înjurați pă turci la orele mele!” Știți cum vă dați seama că un prof e cool? Îți arată ceea ce nu știi, sau te faci că nu știi, fără a te face o clipă să te simți ca ultimul prost. Și asta e reușita cea mai mare a domnului Ionescu, căruia mă simt onorat să spun că i-am fost elev. E dovada vie că și o materie care poate părea grea și obositoare prinde farmec atunci când e predată de cine și cum trebuie! Excelsior! Alex Szollo.