Szollo Alex / Timișoara
Cunoașteți, dragi cititori, genul acela de dascăl care reușește să se păstreze în aceeași măsură fresh, exigent(spre binele învățăcelului) și interesat 100% de potențialul elevilor? Ei bine, numele meu este Alex Szollo, sunt un timișorean intrat în a treia decadă de viață, și am să vă spun povestea legăturii mele de suflet cu un asemenea dascăl. Draga mea „Teacher Popa”, cum îi spun toți elevii care i-au ajuns la suflet, mi-a fost profesoară de engleză și dirigintă în gimnaziu, și mi-a devenit unul dintre cei mai sinceri și entuziaști susținători, multă vreme după ce mi-am încheiat periplul prin ciclul gimnazial. Fie că vorbim de absolvirea liceului, a facultății, de participarea la felurite olimpiade școlare, sau de lansările mele de carte, doamna Mariana Popa, de la școala Generală numărul 27 din Timișoara, a fost alături de subsemnatul nerd stângaci și avid de cunoașterea limbii engleze la absolut fiecare pas important făcut în viață. Cu căldură, cu entuziasm, cu mândrie, cu energie pozitivă. Îmi aduc aminte și acum, de parcă ar fi fost ieri, insistența cu care ne îndemna să încercăm să pronunțăm cuvintele din manualul de engleză cu accent britanic. Nu era nimic „negociabil”: pronunțai „fahst”, ca la BBC, nu „faest”, ca-n filmele americane cu care eram cu toții obișnuiți. Era genul de profesor ale cărui așteptări erau, de fapt, dovada faptului că vedea potențialul din fiecare. Iar pentru mine, care aveam oricum o fascinație aproape obsesivă față de limba lui Shakespeare, dânsa rămâne persoana care m-a apropiat de engleza vorbită de britanici, cu aerul ei distins(să-l vedeți pe subsemnatul cum a urmărit cu nesaț partea a doua din seria „Harry Potter” de cinșpe ori în cinșpe zile ca să prindă subtilitățile respectivului accent). E genul de profesor a cărui pasiune față de meserie nu e vreun clișeu din cărți, ci e parte din propria ființă, îi vine la fel de ușor precum vorbitul. Îmi aduc aminte cu mare drag și haz de modul unic în care făcea liniște-n clasă când domnea haosul: cu o privire pătrunzătoare, spunea scurt și tăios, ca un colonel care cere disciplină absolută: „Măi! Shut up și-nghite-un șlap!” În momentul în care se-auzea asta în clasă, nu se mai auzea nici musca! Însă știți care e partea cea mai faină la Teacher Popa? E sinceră. Extrem, extrem de sinceră. Aprecierile-i vin întotdeauna din suflet. Râde cu o poftă rar întâlnită la oamenii din ziua de azi. E o mare iubitoare de animale și de copii. Și cine-a zis că un prof care-și dorește ca elevii să fie dedicați studiului nu se poate bucura din plin de viață, trebuie neapărat s-o cunoască! Eu, Alex Szollo , „nerdul” cu membre îndărătnice din pricina paraliziei cerebrale cu care s-a născut, cu creierul doldora de engleză, ajuns autor și traducător, am să țin minte până uit câte fire albe am în cap modul în care doamna dirigintă Popa mi-a sădit pasiunea pentru engleză, și m-a învățat, printre rânduri, o lecție de dăruire cum rar am văzut. Rândurile-astea sunt puține pe lângă recunoștința pe care i-o port acestei dovezi vii a dăruirii dăscălești! V-aș dori tuturor s-aveți profi așa cool cum e „Teacher Popa”. PS: ia imaginați-vă, dragi cititori, bucuria pe care am simțit-o, ca fan al Măriei Sale Regele Rock n\'Roll-ului, Elvis Presley, când am aflat, pe la vreo paișpe ani, că diriga mea e fericita posesoare a unei scrisori din partea megastarului! În stilul acestuia, închei cu un „Thankyaverymuch, Teacher”, pentru darul de neprețuit pe care mi l-ați făcut prin sprijinul dumneavoastră necondiționat și nelimitat. Dacă iubesc limba marelui Will, o fac pentru că dumneavoastră ați sădit sămânța acestei iubiri în mintea și inima mea. Cu cea mai mare recunoștință și mândrie, al dumneavoastră elev, Alex Szollo.